Un schimb planificat într-un mod divin a avut loc pe cruce. Tot răul care ne era destinat a fost pus pe Isus astfel încât tot binele destinat lui Isus să ni se dea nouă celor care credem. Dumnezeu a stabilit acest schimb prin harul Său.
- Isus a fost pedepsit pentru ca noi să fim iertați. (Isaia 53.5-6)
Isus a fost pedepsit pentru fărădelegile și nelegiuirile noastre. Pentru că El a fost pedepsit, noi putem fi iertați și putem face pace cu Dumnezeu. (Isaia 53.5) Vina (ebraică `Avon Strong 5771 → vinovăție, rebeliune, precum și toate consecințele negative ale vinovăției) omenirii este că toți ne-am căutat propria cale. (Isaia 53.6) Rebeliunea este păcatul universal al omenirii. Dumnezeu a pus vinovăția și toate consecințele sale negative asupra lui Isus, astfel încât să fim liberi de toate aceste consecințe negative și să primim binefacerile neprihănirii lui Isus.
- Isus a fost străpuns ca noi să fim vindecați. (Isaia 53.4, Matei 8.16-17, 1 Petru 2.24)
1 Petru 2.24 (vindecați → greacă codul Strong 2390) și Isaia 53.5 (vindecați → ebraică codul Strong 7495) folosesc verbul a vindeca în sensul vindecărilor fizice. La cruce Isus a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre și prin rănile sale suntem vindecați. (Isaia 53.5) El s-a pus în locul nostru.
- Isus a fost făcut păcat cu păcatul nostru, pentru ca noi să fim neprihăniți în neprihănirea Lui. (1 Petru 2.24, Isaia 53.10-11)
Plata păcatului este moartea (Romani 6:23) și fără vărsare de sânge nu există iertare (Evrei 9:22). Conform legii jertfei pentru păcat (Levitic capitolul 4) (citiți articolul Legea jertfei pentru păcat), animalul era cel care plătea păcatele omului, deoarece animalul se identifica cu păcatul omului. Sufletul lui Isus a devenit o jertfă pentru păcat (1 Ioan 2.2). Isus, Mielul lui Dumnezeu, a devenit păcat. (2 Corinteni 5.21) Ce ușurare pentru cei care se încred în El! Nu trebuie să ne mai zbatem ca să fim neprihăniți; trebuie să primim neprihănirea lui Isus prin credință.
- Isus a cunoscut moartea pentru noi, astfel încât să putem împărtăși viața Lui. (Evrei 2.9)
Plata păcatului este moartea. (Romani 6:23) Este o lege spirituală. Noi ar fi trebuit să murim din cauza păcatelor noastre. Pe cruce, Isus a suferit moartea, plata păcatelor noastre, oferindu-ne acces la viața Lui.
- Isus a fost făcut blestem pentru ca noi să avem binecuvântarea. (Galateni 3.13-14)
Isus pe cruce a fost făcut blestem pentru că cel care este spânzurat pe lemn devine un blestem. (Deuteronom 21.22-23)
- Isus pe cruce a îndurat sărăcia, pentru ca noi să putem împărtăși bogăția sa, belșugul său. (2 Corinteni 8.9)
Cartea Deuteronomul conține în capitolul 28.15-68 blestemele care se vor abate asupra oamenilor dacă nu ascultă glasul Domnului: ” vei sluji, în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta.” (Deuteronomul 28.48).Isus era însetat, flămând, gol (vezi explicația de mai jos) și ducea lipsă de tot; nu avea niciun lucru al său. Nici măcar mormântul nu era al lui. De ce toate astea? Pentru că El a rupt blestemul sărăciei ca noi să avem din belșug.
- Isus a suferit rușinea noastră ca să împărtășim slava Lui. (Evrei 2.10)
În acea perioadă, îmbrăcămintea conținea în general patru piese. Au fost patru soldați, fiecare a luat câte o parte (Ioan 19.23-24), apoi au tras la sorți pentru cămașa fără cusătură. (Mathieu 27.35). Conform obiceiurilor vremii, se poate crede că dezbrăcarea a fost completă din partea romanilor pentru a provoca plus de umilință. Isus a fost expus gol în văzul tuturor trecătorilor. În relatările evanghelice, femeile au venit la El, dar au rămas la distanță (Matei 27.55, Marcu 15.40). Singura femeie care s-a apropiat de el a fost mama lui.
- Isus a suferit respingerea noastră, ca noi să fim acceptați.
Respingerea este rana cea mai mare pe care o poate suporta o inimă omenească. (Matei 27:46). Isus ar fi trebuit să trăiască încă cel puțin două ore. El a murit de o inimă îndurerată, din cauza respingerii Tatălui. Pentru prima dată în istoria universului, Fiul lui Dumnezeu a strigat către Tatăl său și Acesta nu i-a răspuns. Isus a fost făcut păcat pentru nelegiuirea noastră, iar Tatăl nu poate privi păcatul cu bunăvoință. Perdeaua dinăuntrul Templului care era extrem de groasă a fost ruptă în două de sus până jos de Dumnezeu, arătându-ne că nu mai există nici o separare între oamenii păcătoși și Dumnezeul cel sfânt (Marcu 15.38). Când Isus a suferit respingerea noastră, Dumnezeu ne-a acceptat ca pe copii ai Săi.
- Isus a însetat pentru ca nouă să nu ne mai fie niciodată sete. (Ioan 19.28, Ioan 4.14, Ioan 7.37, Apocalipsa 21.6, Apocalipsa 22.17)
10. Isus a suferit separarea noastră de Dumnezeu pentru ca noi să avem un Tată. (Matei 27.46, Romani 8.15, Galateni 4.5-6)
De-a lungul Evangheliilor, Isus folosește cuvântul Tată atunci când se adresează Tatălui Ceresc. Singura dată când îl numește Dumnezeul Meu este la cruce. El s-a pus în locul nostru, purtând păcatele omenirii, deschizând calea celor care cred ca să cunoască dragostea Tatălui.
Articole sugerate Suficiența crucii, Legea jertfei pentru păcat
